Greseala primordiala – Legea educatiei editia 2010
03 Noi 2010 2 comentarii
in Altele
Legea educatiei nationale ce urmeaza a fi asumata de Guvern este foarte “principiala” – mentioneaza 21 principii care vor guverna invatamantul preuniversitar si superior, precum si invatarea pe tot parcursul vietii in Romania:
- principiul echitatii
- principiul calitatii
- principiul relevantei
- principiul eficientei
- principiul descentralizarii
- principiul raspunderii publice
- principiul garantarii identitatii culturale a tuturor cetatenilor si a dialogului intercultural
- principiul asumarii, promovarii si pastrarii identitatii nationale si valorilor culturale ale poporului roman
- principiul recunoasterii si garantarii drepturilor persoanelor apartinand minoritatilor nationale, dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice, si religoase
- principiul egalitatii de sanse
- principiul autonomiei universitare
- principiul libertatii academice
- PINCIPIUL TRANSPARENTEI – concretizat in asigurarea vizibilitatii totale a deciziei si a rezultatelor, prin comunicarea periodica si adecvata a acestora
- principiul libertatii de gandire si al independentei fata de ideologii, dogme religiose si doctrine politice
- principiul incluziunii sociale
- principiul centrarii educatiei pe beneficiarii acesteia
- principiul participarii si responsabilitatii parintilor
- principiul promovarii educatiei pentru sanatate inclusiv prin educatia fizica si prin practicarea activitatilor sportive
- principiul organizarii invatamantului confesional poltrivit cerintelor specifice fiecarui cult recunoscut
- PRINCIPIUL FUNDAMENTARII DECIZIILOR PE DIALOG SI CONSULTARE
- principiul respectarii dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de invatamant
Dupa atatea principii care mai de care mai generoase aplicabile altora o sa punctez in oglinda principiile 13 si 20, aplicabile in principal Guvernului si Parlamentului din perspectiva indicatorului “Transparenta deciziilor guvernamentale” privind coruptibilitatea legislatiei, cu accent pe criteriile “procedura de adoptare a legii” si “calitatea si transparenta procedurilor de consultare”.
Cum intelegem ca am ajuns la starea actuala: ministrul educatiei fabrica un proiect de lege pe care il transmite spre neschimbare sub o forma mascata de consultare partilor interesa(n)te: sindicatelor din invatamant care nu sunt capabile sa inghita reforma, Parlamentului care are neobrazarea sa se miste prea lent, societatii civile care nu se conformeaza si mass-media, care in loc sa sustina neconditionat initiativa, genereaza dezbateri inutile … In aceasta situatie in care actorii nu reactioneaza ca intr-un stat de drepti veritabil, singura solutie care ni se prezinta este asumarea raspunderii in Parlament, conditionata (evident) de neparticiparea la vot a parlamentarilor arcului guvernamental.
In mod normal Legea educatiei nationale urmeaza sa fie si implementata, afectand tot tineretul studios din Romania. Intrebarea e cine o sa o implementeze, in conditiile in care este o lege impusa si nu costruita impreuna cu societatea, prin reprezentantii ei.
Pe de alta parte, cultura coruptiei este omniprezenta in Romania, iar discursul mediatic nu face decat sa consolideze toleranta la coruptie.
Sa recapitulam: o lege impusa si care nu a a fost adoptata printr-un proces real de consultare publica si nu a fost rezultatul dezbaterilor parlamentare are toate sansele sa nu fie implementata corespunzator, existand riscul ca normele de implementare sa cedeze diverselor presiuni, iar opozitia tacuta la toate nivelele sa fie mai eficienta ca oricand.
Cine plateste? Tineretul Romaniei (noi generatii de cobai), platitorul de taxe, clasa politica in ansamblu si, nu in ultimul rand, democratia.

Noi 05, 2010 @ 10:44:59
Cred ca se impune medierea de politici publice intre demnitari care au interes sa-si respecte propriul juramant.
Noi 08, 2010 @ 07:18:48
Cui ii mai pasa de educatie in tara asta? Profesorilor care fac orele cu 25% mai scurte sau mai iconsistente (daca mai era loc pentru asa ceva)? Parintilor care nu mai au timp pentru copiii lor plecati fiind la munca in strainantate? Presedintelui care trimite absolventii cu studii superioare sa lucreze in strainatate? Ministrului educatiei care nu s-a dezbarat de copiat dupa suflare nici in pozitia asta? Sau domnului Boc – un exemplu de profesor de drept constitutional?
Asa ca principiile sunt suficiente! Nici nu mai trebuia adaugat ceva in corpul legii dupa atatea principii.